Vincent
Copil născut în noapte de simțire,
În brațe albastre, pure, în voci de nemurire
Păstrez suav prezentu-ți, și berea și privirea
Rostesc senin acumul și îmi iubesc menirea!
Duncan
Îmbrățișări de suflet
Cu stropi de nesimțire
Purtate cu avântul
Copilului din fire.
Te-aduc `napoi în glastră
Te las să îți duci zborul
Alergi înnspre fereastră
Te chem șoptindu-ți dorul.
Să cânți! Să lași trecutul
Să își urmeze cursul
Să te iubești cu plânsul
Să regăsești surâsul!
Azi este zi senină
Cu freamăt de durere
Ce capătă lumină
Aduce dor și piere.
Nu aștepta menirea
Sau luna sau furtuna.
Doar cântă mângâierea,
Magia și minunea!